Pe unul din blogurile pe care le urmaresc am gasit o poezie care mi-a placut mult si cred ca merita sa o cititi si voi. Am cerut accordul autoarei si de asemenea si acordul detinatoarei de (c) a poeziei (Mersi Geo)
Ma doare-un vis
Nascut din abis
In lut…
Ma cheama un dor
Naiv, ucigator
Nenascut…
Ma doare-o lumina,
Vie si senina
In gand
Nascuta in mine
Pe rani si ruine
Arzand
Taci, visule azi!
Ma distrugi; ma arzi
Mistuind
Toata viata mea;
Ce-a ramas din ea
Renascand…
Mi-e sufletul gol
Strain, calator
Fara tine, vis
Tu imi dai un dor
Si ma-nveti sa zbor
Spre cerul deschis. “
( T. R)
Din totdeauna mi-a placut sa aud matrurii despre modul in care isi traiau pocainta pocaitii din vremea trecuta , din perioada comunista. Imi dau seama ca atunci in vremuri de stramtoare exista o pocainta autentica , imi dau seama ca atunci oamenii erau insetati sa asculte Cuvantul Domnului.
Atat de mult is pasionat sa ii aud pe fratii mei mai batrani care spun cuvinte pline de har si de imbarbatare , cuvinte care le-au format inima in vremuri de stramtorare. Uneori imi doresc sa vina prigoana in tara mea , pt ca atunci am fi noi oameni pocaiti ! atunci ar sclipii in noi Lumina care este El , Isus! Desi prigoana ne-ar lua multe , multe libertati , dar ar face din noi adevarati inchinatori , adevarati pocaiti.
Pocainta
( de Puicar Daniel)
Pocainta nu-i o masca , pentru zile speciale
Pocainta e o viata ce-i traita-n ascultare
Pocaina nu-i o joaca de copii,
Pocainta-i o traire, ce te duce-n vesnicii. Pocainta nu-i o umbra ,saraca ,umeda si rece,
Pocainta-i o caldura care tot te incalzeste. Pocainta nu-i coliba , cosntruita din chirpici,
Pocainta-i o cetate , care n-are ziduri mici.
Pocaina nu-i un picur ce te adie pe obraz,
Pocainta e un val , care n-are stavilar. Pocaina nu-i un sunte ,ce-i stocat pe un CD, Pocainta e un cantec ce rasuna-n vesnicii.
Pocainta e un steag ,nu impaturat in geanta
Pocainta e un steag fluturand pe culmea-nalta.
……..va urma…….
Is mereu impresionati cand vad diverse picturi , reprezentand prigonirile crestinilor mai ales din perioada glorioasa a Imperiului Roman , care a avut ca si conducatori oameni cruzi si plini de ura cum ar fi Nero sau Diocletian. Dar chiar si in astfel de perioade , miile de oameni evanghelizati de cei 11 ucenici ai Domnului Isus ( ucenici care au facut alti ucenici care au invatat la randul lor alti ucenici) miile de oameni au stat drepti in valurile de prigoana marturisindu-L pe Isus chiar si in mijlocul arenelor romane. Chiar inconjurati de fiare sau rastigniti sau arsi pe rug ei cantau osanale celui ce e vesnic Sfant
De astfel de oameni e nevoie in ziua de azi , care sa intrebe: “Domine Quo Vadis? ” -Incotro Domane? Unde vrei sa mergi? Acolo vreau sa te urmez. E nevoie de oameni care sa cante inflacarati , cu sinceritate din toata inima “Sunt aici Domane la dispozita ta , cheama-ma ! si eu Te voi asculta , Spune-mi ce sa fac! si voi face ! spune-mi unde trebuie sa merg ! si pentru Tine si in Numele Tau voi merge !” E nevoie de oameni care sa spuna :”Dau totul ca sa Te urmez , crucea Ta e grea si jugul tau e dureros , dar pentru Tine Doamne merita sa le port !!! ”
Am postat un video , si vreau ca atunci cand o sa-l vizionati , sa nu fiti atenti la ceea ce se vede , la cel care interpreteaza , la biserica , nu ca nu ar fi importanti , dar ascultati versurile , ascultati ceea ce canta , si ganditi-va la starea voastra , la atitudinea Voastra fata de Dumnezeu , ganditi-va la diferenta dintre voi si dintre crestinii autentici si mai apoi ACTIONATI si SCHIMBATI-VA !!!
Imi era dor de ceva vreme sa ascult o cantare mai veche, o cantare care a fost scrisa in imprejurari grele. Nu is eu de genu ala , sa tot ascult melodii vechi , mie mereu imi place sa invat cantari noi , dar dupa un timp imi aduc aminte cu cata ravna si zel cantam cantarile vechi. Am cautat cateva titluri dar nu am prea gasit , in schimb am gasit o cantare , compusa de Traian Dorz (versurile) si pusa pe melodie de catre Nicolae Moldoveanu.
Pana acum , cel mai valid video e cel in care Organizatia de tineret ,,Ciresarii” , din care si eu fac parte , mai exact trupa de inchinare alaturi de Vladimir Pustan cantau la Casa de cultura Piatra Neamt in 31.08.2008
Ma intrebam adesea , daca voi putea sa ma pastrez curat , sa fiu curat pana la moarte. Oare voi putea sa ma tin de Dumnezeu pana la capat? Oare voi fi gata sa-mi dau viata pentru Salvatorul meu? Vad adesea filme , documentare , citesc rapoarte cu persecutiile impotriva crestinilor, privesc la cei care au tinut credinta lor arzand chiar si in celula solitara a comunistilor si niciunul nu s-a pierdut ci au ramas langa Domnul , langa Domnul meu.
Ce i-a intarit pe ei ??? Ce le-a dat putere sa indure ??? Ce le-a dat puterea sa spuna “Sunt POCAIT” chiar si atunci cand era greu ???
Imi este greu sa ma gandesc si desi stiu raspunsul parca este imposibil sa-mi dau seama ca e atat de simplu: Il aveau pe Isus.
“O fetita mica merge in fata bisericii ca sa spuna Psalmul 23 . Incepe asa: ” Domnul este pastorul meu … ” si se blocheaza , mai repeta inc-o data cu speranta ca isi va aminti ce urmeaza : ” Domnul este pastorul meu…” si se blocheaza iar .Emotiile erau prea mari ca ea sa le depasasca . Deja din primele randuri incepeau oamenii sa-i sopteasca ce urmeaza , dar ea din cauza emotiilor nu mai vedea , nu mai auzea nimic. Si hotarata mai spune inc-odata : “Domnul este pastorul meu si mie-mi ajunge ! ” .
Asta este raspunsul !
Vreau sa va postez un video cu o poezie , scrisa de Traian Dorz (din cate am auzit este ultima poezie scrisa de el , da nu sunt sigur de asta)
Poezia este recitata de Vladimir Pustan. Aceasta poezie prezinta vointa care ar trebuii sa fie in inima fiecaruia dintre noi si sacrificiile care ar trebuii sa le facem.
versurile :
Sa ard de sete tot n-as bea din apele stricate
Ce le-ntalnesc in calea mea prin lumea de pacate
Sa mor de foame tot n-ating mancaruri otravite
Pe care ne-ncetat ma-mping pacate si ispite.
Sa crap de frig nu ma-ncalzesc la focuri vinovate
Pe unde slugile pandesc iubiri indurerate.
Sa pier in drumuri n-as intra in casa blestemata
Care-ar zdrobi si-ar intrista iubirea mea curata.
Sa umblu gol tot n-am sa-mbrac ce diavolul-mi intinde
Sa zac in sant, sa mor sarac pe Domnul nu-L voi vinde.
Mai bine plang acum un ceas cu Domnu-n partasie
Decat fara Cristos ramas sa plang o vesnicie!
“And we know that All things work together for good to them that love God, to them who are the called according to his purpose.” (Romans 8:28)
Blue? Take Vitamin B.
“Bless the Lord, O my soul, and all that is within me, bless his holy name.” (Psalms 103:1)
Crushed? Take Vitamin C.
“Casting all your care upon him; for he careth for you.” (1 Peter 5:7)
Depressed? Take Vitamin D.
“Draw nigh to God, and he will draw nigh to you.” (James 4:8)
Empty? Take Vitamin E.
“Enter into his gates with thanksgiving, and into his courts with praise: be thankful unto him, and bless his name.” (Psalms 100:4)
Fearful? Take Vitamin F.
“Fear thou not; for I am with thee: be not dismayed; for I am thy God: I will strengthen thee; yea, I will help thee; yea, I will uphold thee with the right hand of my righteousness.” (Isaiah 41:10)
Greedy? Take Vitamin G.
“Give, and it shall be given unto you; good measure, pressed down, and shaken together, and running over, shall men give into your bosom. For with the same measure that ye mete withal it shall be measured to you again.” (Luke 6:38)
Hesitant? Take Vitamin H.
“How beautiful upon the mountains are the feet of him that bringeth good tidings, that publisheth peace; that bringeth good tidings of good, that publisheth salvation; that saith unto Zion, Thy God reigneth!” (Isaiah 52:7)
Insecure? Take Vitamin I.
“I can do all things through Christ which strengtheneth me.” (Philippians 4:13)
Jittery? Take Vitamin J.
“Jesus Christ the same yesterday, and to day, and for ever.” (Hebrews 13:8)
Know nothing? Take Vitamin K.
“Know this that the Lord is God, it is He that made us and not we ourselves.” (Psalms 100:3)
Lonely? Take Vitamin L.
“Teaching them to observe all things whatsoever I have commanded you: and, lo, I am with you alway, even unto the end of the world. Amen.” (Matthew 28:20)
Mortgaged? Take Vitamin M.
“And he said unto me, My grace is sufficient for thee: for my strength is made perfect in weakness. Most gladly therefore will I rather glory in my infirmities, that the power of Christ may rest upon me.” (2 Corinthians 12:9)
Nervous? Take Vitamin N.
“Let your conversation be without covetousness; and be content with such things as ye have: for he hath said, I will never leave thee, nor forsake thee.” (Hebrews 13:5)
Overwhelmed? Take Vitamin O.
“Be not overcome of evil, but overcome evil with good.” (Romans 12:21)
Perplexed or puzzled? Take Vitamin P.
“Peace I leave with you, my peace I give unto you: not as the world giveth, give I unto you. Let not your heart be troubled, neither let it be afraid.” (John 14:27)
Quitting? Take Vitamin Q.
“Watch ye, stand fast in the faith, quit you like men, be strong.” (1 Corinthians 16:13)
Restless? Take Vitamin R.
“Rest in the LORD, and wait patiently for him: fret not thyself because of him who prospereth in his way, because of the man who bringeth wicked devices to pass.” (Psalms 37:7)
Scared? Take Vitamin S.
“Abide thou with me, fear not: for he that seeketh my life seeketh thy life: but with me thou shalt be in safeguard.” (1 Samuel 22:23)
Tired? Take Vitamin T.
“But they that wait upon the LORD shall renew their strength; they shall mount up with wings as eagles; they shall run, and not be weary; and they shall walk, and not faint.” (Isaiah 40:31)
Uncertain? Take Vitamin U.
“Ye are my witnesses, saith the LORD, and my servant whom I have chosen: that ye may know and believe me, and understand that I am he: before me there was no God formed, neither shall there be after me.” (Isaiah 43:10)
Vain? Take Vitamin V.
“There came also a multitude out of the cities round about unto Jerusalem, bringing sick folks, and them which were vexed with unclean spirits: and they were healed every one.” (Acts 5:16)
Wondering what to do? Take Vitamin W.
“He hath showed thee, O man, what is good; and what doth the LORD require of thee, but to do justly, and to love mercy, and to walk humbly with thy God?” (Micah 6:8)
eXhausted? Take Vitamin X.
“But refuse profane and old wives’ fables, and exercise thyself rather unto godliness.” (1 Timothy 4:7)
Yearning for hope? Take Vitamin Y.
“Yea, though I walk through the valley of the shadow of death, I will fear no evil: for thou art with me; thy rod and thy staff they comfort me.” (Psalms 23:4)
Zapped? Take Vitamin Z.
“Who gave himself for us, that he might redeem us from all iniquity, and purify unto himself a peculiar people, zealous of good works.” (Titus 2:14)
Whatever your cross,
Whatever your pain,
“God always sends rainbows…
After the rain”
(Vreau sa-i multumesc fratelui meu Adi (10x brow) pt ca mi-a trimis asta pe mail)
Am primit un e-mail interesant azi (Multumiri lui Bodea Mihai) , desi oarecum “sarbatoarea” a trectu totusi articolu merita citit:
N-a nins toatã iarna asa de linistit ca astãzi… Probabil cã e ultima încercare a gonitei ierni de a mai acoperi cu albul ei mizeriile cotidiene. A fost iarna zgârcitã cu fulgii pânã acum pentru cã trãim în veacul iubirii celuilalt cu moderatie, ca sã ne rãmânã rezervã de dragoste pentru propria persoanã. „Nimic în afarã!”, aceasta e lozinca tristã a zilei…
Îmi spunea o florãreasã zilele acestea cã se vând flori mai putine ca niciodatã. „Suntem în crizã”, încerca ea sã scuze insensibilitatea. Apoi mi-a vorbit de-o doamnã ce-si cumpãrã zilnic flori spunându-le prietenelor cã-s de la sotul atent.
Si este atât de invidiatã…. Aceasta e prima caracteristicã a iubirii de azi. Iubim egoist, o iubire de tip Garfield, motan sfãtos si parsiv ce-i spunea cãtelusului tont „Noi doi avem ceva în comun. Iubim aceeasi persoanã. Pe mine!”
. Iubirea de azi are gust de hamburgeri. O iubire la repezealã, un fast-food al sentimentelor. Asa e viata. Asa mâncãm, asa trãim, asa iubim… În momentele rare de tandrete sunã eternul mobil. În urma acestei iubiri grãbite se nasc copii cu care stãm putin si care ajung sã ne fie strãini la 18 ani, ca pret plãtit pentru dragostea de tip Western Union, singura institutie ce mai tine unitã o familie.
O dragoste amestecatã de tip Casanova. Dar cei ce vor sã-i copieze viata sã nu uite cã el era un bãrbat al tuturor femeilor, dar si o femeie a tuturor bãrbatilor. Marsurile veselelor lesbiene pun dragostea normalã cu genunchii pe cojile de nuci rãmase de la cozonacul dracilor fãcuti în cinstea lui Simone de Beauvoir.
De aceea sunt de acord cu Valentine cea cãsãtoritã cu domnul Dragobete. E nevoie de o zi pe an în care sã iubim si pe altii, dupã atâta privire narcisistã în gol. Singurul lucru cu care nu sunt de acord este semnul grafic al acestei zile unice în an. Inima rosie ar trebui înlocuitã cu dovleacul gol, luminat si rânjitor de Haloween.
Va trebui sã învãtãm ce-i iubirea sau s-o reinventãm. Probabil cã va trebui sã începem cu pasi mici, iar primul este sã nu ne mai batem unul cu altul. Apoi sã învãtãm sã-i respectãm pe oameni, sã-i admirãm pentru frumusetea unicã a fiecãruia desi sunt de acord cu Rochefocauld cã e greu a admira pe cineva si a-l iubi în acelasi timp. Sã învãtãm sã dãruim. Timpul, florile, zâmbetul…
Tuturor celor ce iubesc mai mult decât o zi pe an, vã dedic o poezie despre cum am înteles eu cã se defineste iubirea. Aveam atunci 18 ani si nu mi-am schimbat pãrerea.