Tags

, , , , ,

Un nor de ceata se asezasera incet si cu fiecare bob de nisip care se scurgea din clepsidra care masoara vesnicia, se face un zid, fragil intai, vizibil mai apoi finalizandu-se intr-o fortareata de granit negru, ars de fumul jertfelor neascultate. Timp de 400 de ani fumageu jertfe catre un cer ce se pregatea de lupta, catre un cer unde se cauta un miel, un ultim miel pentru o ultima jertfa. Degeaba ritualuri, degeaba traditii, degeaba miros de carne arsa, cerul s-a inchis pentru ele. Timp de 400 de ani cerul si-a pierdut  graiul.

Imi imaginez acele timpuri ca vremea nordica, fara soare, cu vanturi fara de noima ori directie, belti de noroi, noroi ce avea sa fie vindecat, omenirea avea sa fie curatita de noroiul gunoios al pacatului.

Mesageri au fost trimisi, la Maria, la Iosif, au transmis, au incurajat, au convins. Si iata-i, in drum spre Betleem, doi oameni simpli, chemati la o lucrare sfanta, chemati sa faca parte din planul de mantuire a lui Dumnezeu. Totul era impletit in stranse legaturi, o fecioara, Betleem, o iesle, un cor, o fuga in Egipt,un macel. Nimic nu i-a scapat lui Dumnezeu.

Imi doresc sa fi avut parte de colindul ingerilor, cete de fiinte ceresti, impanzind cerul intunecat aducand lumina, aducand vestea aceea ca Fiul Regelui Cerului s-a nascut. Dupa o tacere indelungata in Cer, o carte s-a deschis, findca Fiul lui Dumnezeu s-a ridicat sa-i rupa pecetile, incepandu-si planul de mantuire apoi Cerul a tresaltat de bucurie ca planul a fost aplicat. Dumnezeu i-a promis lui Araam un fiu cu nevasa-sa Sara dar nerabdarea si neascultarea lui a facut sa apara un alt fiu in sceneta, Dumnezeu l-a binecuvantat si azi Ismael e un neam mare ( Genesa 17)  si totusi nu el a fost ce “planuit”. Cand Pruncul Sfant se nastea intr-o iesle Dumnezeu s-a adus aminte ce celalalt fiu a lui Avraam si l-a facut invitat special la sarbatoare, prin magi. Ce contraste puternice, un Rege se naste intr-un staul, are ca si invitati niste pastori si mai tarziu niste magi, in timp ce un cor de ingeri canta si o armata isi ascute sabiile. Povestea nasterii lui Isus ca om cutreiera lumea, si in fiecare an ne amintim ca Dumnezeu nu ne-a uitat.

Anul acesta a fost diferit!

Puteam sa postez inainte de sarbatoare findca era in voga pentru oameni sa caute pe Google “Nasterea lui Isus” si sa citeasca despre asta diferite articole diferite scrieri, in schimb am ales sa astept. A trecut primul Craciun departe de casa si am invatat o lectie interesanta care o sa o tin minte. Anul acesta am ratat colindul, poate chiar am ratat Craciunul. Nu a mai fost aceeasi bucurie arzand pe buzele infocate de frig in timp ce la lumina lanternelor citeam versurile colindelor in fata unor usi deschise. S-a simtit lipsa elementului cheie in viata unui crestin, Biserica. Cred ca toti cei care sunt plecati departe de casa, mai ales la primul Craciun simt o durere in suflet.

Un Craciun ratat, o Sarbatoare pierduta nu se recupereaza dar nici nu e capat de drum.

Sarbatoritul inca exista, s-a indeplinit misiunea si acum asteapta momentul sa se reintoarca, nu ca faptura firava, nu ca prunc, ci ca Judecator pentru unii sau Mire pentru altii.

Unde vei sta atunci? La masa cereasca sau pe banca acuzatilor?

Daca ai pierdut Sarbatoarea, macar nu-L pierde pe Sarbatorit !

Advertisement